George – un suflet nefericit

I-am aflat nenorocirea cu puțin înainte de Florii, când sufletele se pregătesc pentru Sărbătoarea Sfântă a Învierii lui Iisus. Pentru George, adolescentul de 16 ani, și Aurora, mama lui, de șase ani nu mai există sărbătoare. Doar disperare și durere, într-o viață trăită pe paturi de spital. 

Termenii medicali sunt seci, aspri, fără viață. Operat de ocluzie intestinală, complicații post-operatorii, din nou operație, intestinele perforate, necroză extinsă, intestine scurtate cu un metru, intrare in stop cardiorespirator, resuscitare minute în șir, intrare în comă, după cinci zile iarăși operație, peritonită, aproape septicemie, colonul scos din funcție, anus contra naturii, comă profundă timp de două luni (abia după două luni a deschis ochișorii), reanimare timp de 6 luni, durere, disperare… 

„Acum are 16 ani. În loc să se distreze ca alți adolescenți de vârsta lui, George își petrece viața în pat, iar când este pus în scaunul cu rotile plânge de durere. Aude tot, dar nu poate răspunde, nu vorbește, nu e în stare să arate ce vrea, nu știu nici dacă vede, pentru că nu urmărește cu privirea. Știu însă că înțelege, se bucură dacă-i spun povești, i se luminează chipul când îi vorbesc. Are dureri îngrozitoare și nu știu cum să-l ajut, ce să-i dau… Face tratament încontinuu, chiar dacă medicii mi-au spus să nu mai cheltuiesc banii pe medicamente, dar nici nu mă gândesc să renunț, mergem cu Dumnezeu înainte!” 

Dacă m-a zguduit ceva mai mult decât situația medicală cumplită în care se află acest copil, acel ceva a fost gândul că doar trupul i-ar putea fi inert, iar înăuntru, prizonier în carne, sufletul lui nefericit își strigă, mut, disperarea! „Știu însă că înțelege, se bucură dacă-i spun povești, i se luminează chipul când îi vorbesc. Are dureri îngrozitoare și nu știu cum să-l ajut, ce să-i dau…” Mama lui simte, mama lui știe, numai ea, mama… legată cu fire nevăzute de fiecare părticică a ființei căreia i-a dat viață… mama știe că puiul ei înțelege, că se bucură dacă-i spune povești, că i se luminează chipul când îi aude glasul… Și mama continuă lupta, chiar dacă i s-a spus să renunțe, continuă cu putere, cu disperare, dar mai ales cu dragoste, și această putere, și această dragoste, și șansa acestui copil la viață merită sprijinul celor ce și-au păstrat omenia în suflet! 

Drama lui George, copilașul de 10 ani a cărui viață a fost distrusă după o operație de ocluzie intestinală cu șase ani în urmă, a ajuns până la noi datorită revistei „Femeia de azi„, care a lansat un apel pentru a-l ajuta pe George. Într-o lume din ce în ce mai tristă, mai urâtă, mai plină de nefericire, încă mai sunt Oameni care să nu întoarcă privirea, indiferenți la ceea ce nu-i afectează direct! Mi-aș dori ca acest mesaj să ajungă la ei, iar ei să-l trimită mai departe! Zilnic circulă sute de pps-uri pe mail, zilnic se dau mii de click-uri pe Causes fără ca prin asta viața unui singur om să primească sprijinul de care are nevoie cu disperare! Un pas real, în viața reală, înseamnă o donație oricât de mică pentru o ființă pe care viața a lovit-o fără milă, fără sens. Am multiplicat articolul și l-am trimis înspre familia și prietenii mei. Vom trimite bani, atât cât va putea fiecare, înspre acest copil nefericit. Dar George are nevoie de mai mulți prieteni! Au fost consemnate întoarceri din comă miraculoase, în situații în care nici un medic n-ar mai fi crezut posibil acest lucru. Dacă, DACĂ acest copilaș are o șansă de a se reîntoarce la viață, de a-și vedea din nou mama, verdele copacilor, cerul verii? Dacă acest adolescent chinuit are o șansă să revină la o viață normală, iar ea se află în mâinile Oamenilor buni care i-ar putea veni în ajutor? 

„George ar avea nevoie de transplant de intestin în Franța, dar operația nu se poate face până nu-și revine neurologic. A făcut tomografii, RMN, face tratament neurologic, dar, nemaiavând intestine, absoarbe prea puțin din conținutul pastilelor. Medicamentele îi sunt aduse din străinătate, nu sunt decontate și costă mult, are nevoie de scutece, de acele pungi speciale de unică folosință, imposibil de acoperit dat fiind că singurul câștig este, pe lângă alocația lui, salariul meu de îngrijire copil cu probleme. Are nevoie de investigații amănunțite și de proceduri de recuperare scumpe, pe care nu ni le permitem, mai ales că ar trebui să ne deplasăm și să ne cazăm în diverse orașe din țară, iar toate acestea costă. Cine poate să ne ajute, vă rog să o facă! Nu-mi doresc decât să nu-mi pierd copilul!” 

                                                                                                                 Aurora Dumitrescu, mama lui George

SĂ-L AJUTĂM PE GEORGE! 

Donații se pot face în contul de mai jos: 

Banca Transilvania 

RO54BTRL04301201H82917XX

Titular: Aurora Dumitrescu

 

George Dumitrescu, baietelul care are nevoie de ajutor

MULȚUMIM REDACȚIEI REVISTEI „FEMEIA DE AZI” PENTRU SPRIJINUL DAT LUI GEORGE! 

UPDATE 9 MAI

Am scris redacției revistei Femeia de Azi, au răspuns imediat mesajului și m-au ajutat să intru în legătură cu mama lui George. Am vorbit cu ea la telefon, plângea de emoție povestindu-mi despre copilul ei… Am trimis o mică donație în contul specificat în articolul din revistă și preluat pe blog, și am contactat o asociație umanitară pentru a vedea ce soluții ar putea exista pentru tratament neurologic în străinătate. Aici, la noi, i s-a spus mamei, imediat după operație, că George va mai trăi 2-3 zile. Au trecut șase ani și trăiește! prin dragostea și lupta mamei lui, și prin ajutoarele primite de la oameni buni. Și, ce e mai cutremurător, aude și înțelege când i se vorbește, zâmbește când i se spune o poveste hazlie, sau când mama lui îi aduce flori din grădină și i le pune lângă obraz, să le miroasă… 

Dacă un medic neurolog citește această pagină și ar dori să ne ajute cu un sfat, cu un consult, iată diagnosticul lui George (dictat de mama lui la telefon):

tetrapareză spastică post stop cardiorespirator 
regres neuropsihomotor sever 
sindrom de malabsorbție din intestin scurt chirurgical
ileostomie

Și cel mai mic gest poate fi de ajutor! Mulțumim! 

UPDATE 18 mai

Printr-un om cu suflet frumos am putut intra în legătură cu un medic specialist în neurologie pediatrică de la Spitalul Obregia, care a acceptat să-l consulte din nou pe George, și să căutăm împreună o șansă pentru el! Până atunci continuăm să căutăm donații pentru el, în speranța că vom reuși să strângem o sumă de bani care să-i permită să efectueze terapia hiperbară (camera cu oxigen) la Constanța. Pe lângă costul propriu zis al terapiei (în jur de 100 de euro pe oră), e nevoie de bani pentru cazare și hrană pe durata terapiei, pentru George și mama sa. Orice sumă, oricât de mică, e binevenită! 

UPDATE 20 mai 

Un medic psiholog care i-a cunoscut pe amandoi, copilul și mama lui, le-a scris povestea tristă pe blogul personal (un blog deosebit de frumos). O puteți citi aici

http://ecati-psihoterapie.blogspot.ro/2011/04/o-poveste-trista-si-ne-rugam-pentru-un.html

UPDATE 22 mai

Au venit prin mail câteva imagini ale lui George. Am plâns privindu-le. Realitatea vieții acestui copil nefericit este cumplită. Și va continua să fie astfel dacă nu va primi ajutorul celor mai norocoși decât el.  Unii vor alege, poate, să întoarcă privirea și să uite că o astfel de dramă există. Dar cine va simți durere și compasiune pentru acest copil, și dorința de a-l ajuta, oricât de puțin, în orice fel, ne poate contacta lăsând un comentariu pe blog, ori trimițându-i o donație prin contul specificat mai sus. 

George a fost, timp de 10 ani, un copil obișnuit. Normal. Sănătos, plin de viață, bucurându-se de copilăria lui și dăruindu-i mamei sale bucuria de a-l vedea crescând. Până în ziua în care o durere de burtică l-a dus într-un spital. În acea zi i s-a răpit dreptul de a trăi asemenea oricărui copil obișnuit, iar mamei sale  dreptul de a se bucura de copilul ei, unul singur într-o viață. Și totuși, această femeie nu l-a abandonat, și nici n-a încetat să spere, oricât de irațională ar fi speranța. Mi-a spus la telefon: „Îl voi purta în brațe toată viața, îl voi îngriji toată viața, dar ce-mi doresc cu disperare e ca măcar să poată vorbi, să-mi poată spune ce-l doare și ce-și dorește, să-l pot ajuta!” 

Atât mai vrea această mamă lovită de soartă. Pentru asta luptă: să poată avea șansa la tratamente de recuperare care să-i ajute copilul să-și exprime durerile și nevoile, dinăuntrul trupului în care a rămas prizonier un suflet nefericit. 

George - 1

George - 2

George - 3

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un răspuns to “George – un suflet nefericit”

  1. Despre scafandri si fluturi. Si despre George Dumitrescu | IsabelleLorelai's Weblog Says:

    […] – sau ce – din noi traieste, se indragosteste, cauta, uita, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: